O introducere cum nu se poate mai potrivita ar fi chiar cea originala, prezenta in fiecare episod: “Numele meu este Melinda Gordon. Sunt maritata, locuiesc intr-un orasel, si sunt proprietara unui magazin de antichitati. As putea fi ca si tine. Cu exceptia faptului ca, de cand eram mica, am aflat ca pot vorbi cu mortii. Spirite legate de pamant, asa le numea bunica. Sunt blocate aici deoarece mai au treburi nerezolvate cu cei vii si vin la mine sa caute sprijin. Ca sa-ti pot spune povestea mea, trebuie sa ti-o spun pe a lor.”Totul se invarte in jurul Melindei Gordon, sotia lui Jim Clancy. Ea are un magazin de antichitati, el este paramedic. Un cuplu tanar, dragut, care la prima vedere nu este cu nimic diferit fata de restul lumii. Si totusi.. Ceea ce o deosebeste pe Melinda de restul lumii este faptul ca poate vedea si vorbi cu mortii. De fapt, cu spiritele celor care au murit, dar care nu au trecut inca dincolo.. Dincolo de lumina acea calda, pe care, teoretic, ar trebui sa o vedem cu totii atunci cand ne va fi dat sa murim. Spirite care au ramas agatate pe pamant si care inca mai bantuie oameni si locuri, chinuite fiind de ceea ce au lasat in urma.
La prima vedere, serialul nu are nimic spectaculos, nici dpdv al puterilor paranormale ale Melindei, nici dpdv al efectelor speciale (desi, atunci cand acestea exista, sunt bine realizate) si nici dpdv al ritmului actiunii. Totusi, spre deosebire de majoritatea serialelor, care au o structura in 3 parti (intriga, desfasurare si punct culminant cu tot cu deznodamant), “Ghost Whisperer” e structurat in 4 parti si reuseste, cu mici exceptii, sa ne faca sa vibram la fiecare episod.
Primele minute ne ofera atat intriga episodului cat si prima doza de adrenalina. Urmeaza o perioada de acalmie, care consta in completarea puzzle-ului oferit de prima parte. In partea a 3-a, lucrurile incep sa se agite, tensiunea creste, iar punctul culminant este atins in momentul in care oamenii implicati in poveste se confunta cu o dilema clasica: ratiune sau simtire?
De fapt, acesta este secretul acestui serial, care, iata, a ajuns la al doilea sezon. Nu e vorba despre faptul ca Melinda poate vorbi cu mortii sau ca unele spirite ravasesc lucruri prin casa si iti cam baga frica-n oase. Este vorba despre punctul de intensitate maxima atins atunci cand oamenii accepta cele spuse de Melinda si reusesc sa treaca peste bariera impusa de rational. Dorinta de a lamuri lucrurile cu cei dragi care i-au parasit este mai puternica decat orice ratiune. Ultima parte ne ofera un deznodamant care, desi dpdv al actiunii este cat se poate de calm, este incarcat de o intensitate emotionala covarsitoare. Desi toate episoadele au ca tema dragostea, aceasta este prezentata in infinitatea ei de variante. Din fericire, nu este vorba despre tema clasica a dragostei, care a ajuns sa se uzuze din cauza inversunarii cu care e folosita de producatorii de filme/seriale. Fara exceptie, fiecare dintre noi se poate regasi in una din situatiile prezentate in serial. Si asta nu se intampla fara sa lase urme. Fara sa nasca intrebari. Poate chiar sa declanseze un impuls de a trece peste anumite bariere pe care timpul le-a creat in sufletul nostru si sa ne faca ca, atunci cand simtim nevoia de a spune celuilalt anumite lucruri, sa nu ne mai abtinem si sa ne inchidem in noi, ci sa ne deschidem sufletul si sa ii oferim celuilalt viziunea clara asupra dragostei ce i-o purtam. Tocmai aici loveste “Ghost Whisperer”. Pur si simplu este vorba de ultima sansa. Ultima soapta cu care putem sa eliminam veninul din suflet si sa facem ca totul sa fie simplu si clar si curat, asa cum ne-am dorit intotdeauna. Sunt sigur ca toti am fi dorit ca, la un moment dat, sa avem sansa de a intalni pe cineva ca Melinda.
Nu stiu daca aceasta recenzie va reusi, dupa cum m-a provocat cineva, sa atraga mai multi privitori, dar poate ca va reusi sa transmita, chiar fara a vedea serialul, mesajul principal : Incearca sa lamuresti lucrurile inainte de a fi prea tarziu. Nu lasa cuvinte nerostite. Decat sa speri intr-o ultima sansa care poate ca nu va aparea niciodata, incearca sa indrepti lucrurile. In fiecare zi, pana nu se acumuleaza si e prea tarziu..
Pe final voi spune cate ceva si despre “caseta tehnica” a serialului. Rolul Melindei este interpretat de Jennifer Love Hewitt, iar cel al lui Jim de David Conrad. Fara a avea un portofoliu impresionant, cei doi nu sunt chiar necunoscuti. Sau poate ar trebui sa ma refer doar la David Conrad, prietenii stiu de ce :-).
Jennifer Love Hewitt a mai jucat in “I know what you did last summer 1&2”, “Garfield 1&2”, “Heartbreakers”, iar David in “ Men of Honor “, ”L.A. Confidential” si “Wedding Crashers”.
Al treilea pilon al primului sezon a fost Aisha Tyler, care a intrepretat rolul partenerei si prietenei lui Melinda, Andrea Moreno. Aisha are state vechi intr-ale serialelor: “Friends”, “24”, “CSI”. Ea a disparut insa din serial la sfarsitul primului sezon, onorandu-ne cu prezenta doar in primul episoad al celui de-al doilea sezon. In locul ei a fost adusa Camryn Manheim, care joaca rolul Deliei Banks, vaduva cu un copil (cum altfel decat rebel). O prezenta binevenita, Delia aducand un plus de maturitate discutiilor, ceva umor si o groaza de apropuri vis-a-vis de momentul in care Melinda ar trebui sa se puna pe facut copii. O alta prezenta pasagera in acest sezon 2, este cea a profesorului Payne, interpretat de Jay Mohr. Desi are un rol mic, el ajuta serialul in momentele de slabiciune: ofera dezlegari la intrebari despre fenomene/simbouri paranormale si pigmenteaza conversatiile cu umor.
Fara a excela, serialul prezinta totusi toate ingredientele unui show de anduranta
alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5349132718712546482" />
Se pare ca 
